V'IRGULĂ, virgule, s.f. 1. Semn de punctuaţie care delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei si unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. 2. Semn întrebuinţat pentru a arăta când trebuie făcută respiraţia în timpul unei interpretări muzicale vocale. 3. Semn întrebuinţat pentru a separa, într-un număr zecimal, partea întreagă de partea fracţionară. - Din fr. virgule.
Sursă : DEX'98 (23334)  - RACAI

V'IRGULĂ s. (LINGV.) (Transilv.) comă.
Sursă : Sinonime (218073)  - siveco

v'irgulă s. f., g.-d. art. v'irgulei; pl. v'irgule
Sursă : DOR (293023)  - siveco

V'IRGUL//Ă ~e f. 1) gram. Semn de punctuaţie (în formă de curbă) care mar-chează o pauză de scurtă durată si se pune între părţi de propoziţie sau între propoziţii în cadrul frazei, pentru a le izola. 2) mat. Semn grafic prin care se separă într-un număr zecimal partea întreagă de cea fracţionară. 3) muz. Semn grafic care se pune pe portativ pentru a indica momentul respiraţiei în cadrul unei interpretări muzicale vocale. /<fr. virgule
Sursă : NODEX (359364)  - siveco